POVESTEA ELSEI

…sau ochii care au dezgheţat inimi


În luna aprilie, o imagine a unui suflet abandonat a pus în mişcare roţile unui întreg mecanism: preluare, îngrijire, tratament de specialitate, recuperare, hrănire, iubire, drăgălăşenie, schemă de vaccinare, deparazitare, căutare, găsire, telefoane în Anglia, transport, drum lung şi bineînţeles, emoţii din plin.

Povestea a început ca orice poveste, cu sau fără animale: a fost odată ca niciodată…a fost un pui de câine abandonat pe stradă, plin de pureci şi căpuşe, înspăimântat de orice mişcare, preluat de Asociaţie în miez de noapte cu sprijinul a doi oameni care nu au putut rămâne indiferenţi la privirea tristă şi speriată a puiului. 

Au urmat vizitele la cabinetul veterinar, unde a beneficiat permanent de consultaţii şi a urmat schema de vaccinare, pentru ca mai apoi povestea să continue cu multă dragoste şi drăgălăşenie, privire plină de bucurie şi poftă de viaţă. 

A crescut şi a învăţat să aibă încredere în oameni, trecând peste momentele triste şi dureroase. A primit numele de Elsa, nume de prinţesă, şi cum poveştile cu prinţese au mereu final fericit, aşa a fost şi de data aceasta. A ajuns la căsuţa ei, la o familie deosebită din Anglia, care a iubit-o din prima clipă de când au văzut-o. 

Membrii asociaţiei şi voluntarii mulţumesc doctorilor care s-au implicat în îngrijirea şi pregătirea documentaţiei necesare pentru transportul peste graniţă, şi tuturor celor care au fost alături şi s-au implicat în întreg procesul de adopţie pentru a oferi o şansă Elsei: Alan Bray, Elizabeth, Jan, Sarah, Julie, Ioana!

Cei care au oferit un final fericit unui suflet aruncat în stradă fără milă sunt Julie Smith şi Sarah, oameni care dezgheaţă inimi, la fel ca ochii Elsei!