Se caută vinovații! Dar oare…nu suntem cu toții vinovați?
Din păcate se întâmplă în România, în anul 2020, și durează de ceva timp tot acest genocid.

Suntem români și înainte de toate nu trebuie să uitam acest lucru. Avem tradițiile și obiceiurile noastre, și, deși societatea românească a fost destul de nedreaptă cu cel mai bun prieten al omului, în cultura noastră câinele rămâne companionul devotat, simbolul iubirii necondiționate.

Suntem de părere că cei care vin să trăiască cu noi trebuie să respecte cultura și obiceiurile societății care îi găzduiește.

Importul de forță de muncă a adus cu sine și cutume culturale ale țărilor de origine. Uciderea câinilor și pisicilor în scopul consumului de carne este inacceptabil în societatea noastră.
De ce insistăm pe acest aspect? Pentru că muți vor comenta: și așa nu se face nimic, e plin de câini și pisici vagabonde. Unii chiar acceptă de bună voie contra unor sume de bani să scape de animal, sau să câștige niște bani ușor, fără muncă.
Noi nu mâncăm câini!
Noi nu mâncăm pisici!

De ce afirmăm toate acestea? Pentru că inițial vom sări cu gura: unde e poliția animalelor? unde e primarul? unde e directorul? de ce nu fac nimic iubitorii de animale? Ba credem că toată lumea face atât cât știe și mai ales cât i se permite. Dar uniți, mi-ar plăcea să cred că putem pune capăt acestei orori, acestui film de groază care nu se mai termină.
Există legea pentru protecția animalelor, care din păcate e precum un bolovan atârnat de un cui. La fel si cea pentru poliția animalelor. Dar putem spera că se va putea face lumină. Avem totuși legi pentru bunăstarea animalelor și calitatea și controlul alimentelor…e adevărat, încercăm să ne agățăm ca înecatul de un pai, dar atâta timp cât mai există o șansă ca vinovații acestor crime abominabile să plătească, trebuie să mergem mai departe.

Ne dorim să trăim în armonie, însă acest lucru nu poate fi posibil în aceste condiții!